L-am petrecut acasă, cu nașii, mătușa, dar în gând ne-au fost alături și toți cei dragi care, sunt convinsă, că ar fi vrut sa o îmbrățișeze de 1 iunie pe gâza mică . A fost o duminică răcoroasă, cu mult prea puțin soare pentru a putea fi numita "ziua copilului".
Pentru ca Jderul mic a fost într-o formă bună toată ziua (a se înțelege "jughinibila"), am echilibrat puțin ploaia de afara cu o ședință foto, ca, deh! asa sunt fetițele cochete :) cer multe poze la portofoliul copilăriei. Și sa vezi distracție : îmbrăcarea, dezbrăcarea, îmbrăcarea, dezbrăcarea. Pentru moment, ma surprinde cât de ușor accepta acest tratament, pentru ca se știe ca schimbatul hainelor e un fel de Bau-Bau pentru copii. Poate ca fetița lu' mama e fetiță trandy și iubește hainele încă de pe acum?!?! :) :) :) Ca sa nu mai vorbesc de blițul aparatului care o fascinează de-a dreptul.
Nu ne judecați! Fiecare părinte vede în copilul lui un Super-bebe, mai frumos decât orice alt copil de pe planeta. Și voi va pozati/filmati/dichisiți odraslele, nu vad un lucru rău în asta, atâta timp cât exista o limita, dincolo de care atitudinea noastră devine dăunătoare pentru copilul în formare. Dacă știm sa nu exageram, totul rămâne la stadiul de "activități haioase de duminica".
De 1 iunie noi am bifat și o premieră : prima plimbare în trei, prin ploaie, la ceas de seara. Romantic cu siguranță nu a fost, dar a avut un alt parfum plimbarea asta, un parfum de care învățăm să nu ne dezobișnuim. E o altfel de fericire intre mine și soțul meu, pentru că suntem altfel îndrăgostiți de viață, de când ne ținem de mână prin două mânuțe pufoase și jucăușe. Nu-mi este dor de momentele/concediile/plimbarile în doi, mi se pare ca pălesc în fața prezentului. Abia așteptăm să mai crească gâza, pentru a pleca la Rânca împreună și pentru a descoperi natura alături de un pitic de-a bușilea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu