Despre provocarea Spring SuperBlog 2015

Am aflat de competiția SuperBloggerilor pe la sfârșitul lui 2014, din articolele blogerilor consacrați. Am luat pulsul ediției de toamnă - iarna 2014, citind poveștile și impresiile participanților. Astfel am reușit să îmi fac o idee despre această competiție și să intuiesc ceea ce avea să urmeze la Spring SuperBlog 2015.

Cu mare curiozitate am așteptat startul competiției și primele probe, fiind încântată de temele propuse, dar mai ales de incurajarea (și punctarea) originalității.

Cum era de așteptat, unele probe mi s-au potrivit mănușă, în timp ce la altele am fost destul de rigidă. Au fost și surprize plăcute, au fost și dezamăgiri.

Au fost termene limită și au fost multe întârzieri, mai mult sau mai puțin justificate; a fost un martie plin de inspirație, de emoție și de cuvinte noi, au fost zile lungi de joacă și nopți și mai lungi, cu treziri dese din cauza măseluțelor; au fost portrete și schițe și multe creioane colorate pe pereți; au fost toate cât o secundă de viață, ca multe alte momente importante care aleargă pe lângă noi mult prea repede.

Concluzionând, competiția Spring SuperBlog 2015 a stors cele mai inedite sau năstrușnice idei din căpșorul tuturor participanților și a evidențiat bloggerii "cu greutate" ai momentului.

Cu permisiunea colegilor bloggeri și a fostului (de acum) juriu, voi prezenta (cât se poate de subiectiv) câteva articole pe care le-am citit cu mare drag:

Ianolia Marina Buca (articolul pentru proba 1)

Madalina Rodocea (articolul pentru proba 2)

Madalina Rodocea (articolul pentru proba 4)

Ioana Moldovanu (articolul pentru proba 5)

Maria Agurita (articolul pentru proba 6)

Maria Agurita (articolul pentru proba 7)

Daniel Botea (articolul pentru proba 10)

Iar activitatea și inspirația mea de martie se regăsește mai jos:

1	Vise tivite cu ață colorată	90 pts
2	Un om care inspiră	90 pts
3	Din culisele farmaciei	84 pts
4	Spune-mi ce cărți citești, ca să îți spun ce fel de turist ești!	95 pts
5	Cei trei purceluși și certificatul energetic	90 pts
6	Bărbații din viața mea	81 pts
7	Salvați Stejarii!	97 pts
8	Alergiile și inteligenta artificială	92 pts
9	Strategie de curățenie	90 pts
10	Despre Spring SuperBlog și prietenii săi	83 pts
	Total:	892 pts - 50 pts (5 zile penalizare)
		locul 38 in clasamentul general

• Cea mai plăcută surpriză/notă: Proba 4
• Cea mai neplăcută surpriză/notă: Proba 8
• Cea mai grea/rigidă probă: Proba 6
• Cea mai frumoasă probă: Proba 1

Noi provocări? 

Cu siguranță, da! 

Aștept SuperBlog de toamnă, mult mai pregătită (cel puțin din punct de vedere organizatoric), cu mult mai mult curaj și cu dorința/curiozitatea de a participa la viitoarea gală (mai ales acum, că am observat în pozele de la gala ce a avut loc weekendul trecut, că nu aș fi fost singura mamă cu bebeluș purtat - felicitari Maria!)

Noi proiecte? 

Cât mai multe, pentru că de blogging nu te saturi așa ușor: începând cu mutarea pe domeniu propriu imediat după sărbători și dezvoltarea pe partea de comunicare în online, până la implicarea în campanii sociale și proiecte ce țin de parenting și farma.

Iar Sărbătoarea Paștelui vine la fix pentru meditații și relaxare, în îmbrățișarea familiei, cu Buburuza de gât. 

Sărbători cu bine să avem, SuperBloggeri!

Sursă foto

http://amysimpsononline.com/blog/

http://2070decuvinte.blogspot.ro/2013/05/decoratiuni-de-paste-diy-care-se-fac-rapid-in-15-minute.html

Lucruri bune se întâmplă în fiecare zi

... trebuie doar sa deschidem ochii și să le vedem.


E douăzeci și șase. Decembrie. În palma mea dorm degețelele ei fierbinți. Suspină în somn la fiecare trecere de nivel, la fiecare viraj mai puternic, în lumina ascuțită a farurilor. Buzele mele i se lipesc pe frunte, printre șuvițe blonde și ude, și murmură colinde cu Maica și pruncul din staul. E tot ce-mi mai amintesc acum, orice fărâmă de rugăciune pare uitată.

Simt cum mă strânge de deget, aruncând o privire pe sub gene, spre tatăl ei. Dar valurile de lumina orbitoare o forțează să-și ascundă privirea în piept. Țintește catarama cu care o fixez de fiecare dată în scaun și încearcă, pentru a mia oară, să o desfacă. Acum ii pare și mai neprietenoasa, și mai complicata, și mai mare. De data asta renunță însă repede să se mai concentreze asupra ei, preferând să se întoarcă la degetele mele cu mult mai moi și mai ușoare. Lipsită de energie, adoarme din nou în scaun.
Cam de o lună l-am convins pe tatăl ei să poziționeze scaunul (acesta) cu fața spre sensul de mers, deși citesc des dezavantajele acestei poziții până la 2-3 ani.

Schimbarea s-a simțit imediat în felul în care suportă acum deplasările cu mașina. În desele cazuri în care stă trează, chiar și la un drum de 2-3 ore,  interacțiunea cu tata și cu mașinile din fața noastră, care au căței, delfini sau șoricei de pluș lipiți de lunetă, face drumul  mult mai ușor de suportat. Scaunul, pe care l-am găsit la Domo, ne-a fost recomandat de niște prieteni, tineri părinți.

Se comportă destul de bine la transferul de căldură, ferind-o pe micuța gărgăriță de supraincalzire. Iar centurile sunt destul de satisfăcătoare pentru părinți și copii, deși la prima vedere par a se transforma într-un "căpcăun de copii" dacă te uiți la fățuca lor tristă.
Cu fulgii de nea în spatele nostru, cu somnul pe gene și broboane de transpirație pe frunte, măsor în palmă fierbinteala obrajilor ei. Încă-i sunt ca o văpaie, însă în curând orașul apare prin geam. Somnul bolnăvicios dispare în aerul rece de decembrie. Negrul lucios de pe jos oglindește lumini roșii și claxoane. Șoferi infantili, distrați, somnoroși, flămânzi. Si multe frâne inutile. Așa arată mereu Băneasa, clocotind de mașini. În astfel de momente, "căpcăunul de copii" aduce acea siguranță de care ai nevoie. Pe la Victoriei fulgii ne ajung din urmă (sau ne întâmpină... nu mai realizez dacă orașul e alb de zăpadă sau doar luminat de globulețe)
Copila mă privește cu puțina răbdare ce i-a rămas, așteptând să-i spun: "gata! am ajuns acasă". Își rotește piciorușele într-un cerc imaginar, sprijinind tăcută capul pe scaun.
În curând ajungem. Aprindem luminile bradului si începem să îngânăm cântecul său strident. Aproape că nu observă seringa cu sirop de căpșuni, deși înghite puțin câte puțin toată doza. Admiră bradul din brațele tatălui minute bune. Apoi adoarme la sânul meu.

E trecut de 02.00. Dimineața de Sfântul Ștefan. Febra i-a cedat de tot, cel puțin pentru următoarele 4-5 ore. Pe fruntea ei încă stau lipite câteva șuvițe blonde.

Minuni există și de sărbători, și de zile mai puțin speciale. Cine mai conștientizează oare minunea de a ajunge acasă cu bine, zi de zi? Bucuria de a păși în casa ta și de a respira brad și liniște? Fericirea de a-ți adormi puiul sănătos la piept, minunea de a-i vedea zâmbetul angelic pe chip, magia de a-ți strânge soțul în brațe și siguranța unei nopți sfinte?




Sursa foto: http://www.domo.ro/Jucarii_&_Articole_bebe/Scaune_auto_&_Boostere/Scaun_Booster_Accesorii/DHS/Scaun_Auto_C845_Coccolle
http://www.dailypainters.com/paintings/110130/Christmas-Wishes-Painting-Boy-Christmas-Tree-Child/Heidi-Malott
http://mommypoints.boardingarea.com/2012/10/20/to-car-seat-or-not-to-car-seat/#sthash.MNl74Q9Q.dpbs