Îmi amintesc de el. Dar nu atât de des cat as vrea. Pentru că Dumnezeu a lăsat uitarea în lume, din păcate. Mi-aș fi dorit să îmi amintesc de el în orice moment al vieții mele. Atât de mult ar fi meritat sa nu-l uitam.
Iulie are aripi de porumbel de 6 ani încoace. Are tristețe, lacrimi și familie. Și dor, mult dor. Iar pozele din rama nu fac decât să strige și mai tare acest dor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu