Șapte luni și doi dintisori

După ce, pe la sase luni, a avut o săptămână  (doar atât)  mai agitată,  cu treziri frecvente noaptea, dar fără febra, irascibilitate sau plâns isteric,  ne-am trezit înțepați de un mic dințisor de crocodil. La puțin timp, l-am zărit și pe cel de-al doilea (tot jos), pentru ca tati, sa se laude, ca l-a simțit și pe cel de-al  treilea de sus (eu încă nu-l confirm pe acesta) . Adevărul e ca, și primul dințisor, tot pe el l-a înțepat :)), drept urmare, s-a dat tati peste cap și s-a prezentat cu un cadou mare pentru domnișoară, cum cică ar fi obiceiul.
Ne-am mărit familia (de accesorii și jucării)  cu un țarc, pe care, inițial din greșeala noastră, bebelina l-a refuzat cu plânsete și suspine. După vreo doua zile de refuzuri  (timp în care ne încerca ideea sa îl returnam), mi-a venit ideea sa o pun în țarc prin lateral, pe "portița"  și, în același timp, sa intru și eu cu ea aproape jumate. A avut rezultat, acum pitica sta singura și se joaca în țarc (momentan ținem "portița" tot deschisa pentru confortul ei vizual), iar eu îmi pot vedea de treaba, stiind-o liniștită pentru următoarea jumătate de ora (uneori chiar și mai mult).