"Nimic nu m-a emoţionat până acum în Mexic ca fluturii proliferaţi pe statui, pe frunţile și pe piepturile luptătorilor. Ei îmblânzesc măştile care i-au îngrozit pe spanioli." - Octavian Paler, Caminante
Jurnalul lui Octavian Paler a fost cel care mi-a descoperit un altfel de Mexic, diferit de cel schițat pe Wikipedia. Dacă m-ar fi pus cineva să descriu această națiune în câteva fraze, m-aș fi învârtit cu siguranță, în jurul celor trei arhicunoscute etichete: chili, sombrero și muzica mariachi. Și cam atât.
Tocmai de aceea, în momentul în care am primit cadou jurnalul Caminante, am devenit încântată de această lume. Să fii fost vina autorului, care a realizat niște eseuri fascinante despre locurile pline de istorie ale Mexicului, agătându-le la gâtul turistului venit să-și redescopere sufletul, sau să fie oare frumusețea acestei culturi care se expune lumii și altfel decât prin etichete comerciale?
Aproape tot ce a rămas din vechiul Mexic, ca și din vechiul Egipt, este datorită artei. - Octavian Paler, Caminante
Astfel am început să visez la propria-mi călătorie în acest ținut ce explodează de culoare, de miresme și de oameni deosebiți. Poate, într-un viitor necunoscut încă, pașii mei vor urma drumul Mexicului.
Acum câteva zile, ieșind la o cafea cu o prietenă și povestindu-i fascinată despre ultima mea lectură, primesc o recomandare din partea ei, cu convingerea că îmi va susține entuziasmul - restaurantul mexican El Torito.
Bineînțeles că intuiția ei a fost foarte bună. Așa că, mi-am luat familia și am hotărât să colorăm în stil mexican un prim weekend de primăvară (ca să ieșim puțin și din frenezia mărțișoarelor și inimioarele care sufocau Bucureștiul).
Atmosfera cu care ești întâmpinat când intri în restaurant te poartă în timp și în spațiu: înapoi la azteci și mayasi, piramide și păsări Quetzal, cuceritori spanioli și divinități, Sierra Nevada și Popocatepetl.
Toată istoria acestei țări se regăsește în temperamentul locuitorilor, în felul lor de a privi viața și în explozia de arome care le definește cultura.
A iubi un vulcani, probabil, chiar mai mult decât o dovadă de curaj. Poate ca există o logică în dragostea pentru vulcani. Așa cum există o logică în faptul că iubim mai mult viaţa după ce descoperim că o vom pierde. Octavian Paler, Caminante
Deși citisem pe site că restaurantul oferă și serviciu de livrare la domiciliu, dorința de a intra în atmosfera de fiesta a fost mai mare. Și nu am regretat deloc după - amiaza petrecută la ei, în ritmul muzicii vibrante și a poveștilor din îndepărtatul ținut hispanic.
Surprinzător a fost să aflăm că originalitatea mâncărurilor mexicane provine tocmai de la mixul de influențe primite de-a lungul veacurilor: de la porumbul mayasilor, la ardeiul iute, mierea și ciocolata aztecilor, de la grâul, usturoiul și animalele aduse de cuceritorii spanioli, până la influențele bucătăriei africane, franceze sau portugheze care s-au așezat, rând pe rând, peste tabloul mexican.
Dacă ți-am trezit interesul și ție, îi poți găsi pe pagina lor de facebook.
Iar pentru o lectură bună, îți recomand călduros însemnările lui Octavian Paler din jurnalul său, Caminante, împreună cu indemnul de a părăsi, din când în când, cotidianul gri.
Sursă foto:
http://eltorito.ro
Tocmai de aceea, în momentul în care am primit cadou jurnalul Caminante, am devenit încântată de această lume. Să fii fost vina autorului, care a realizat niște eseuri fascinante despre locurile pline de istorie ale Mexicului, agătându-le la gâtul turistului venit să-și redescopere sufletul, sau să fie oare frumusețea acestei culturi care se expune lumii și altfel decât prin etichete comerciale?
Aproape tot ce a rămas din vechiul Mexic, ca și din vechiul Egipt, este datorită artei. - Octavian Paler, Caminante
Astfel am început să visez la propria-mi călătorie în acest ținut ce explodează de culoare, de miresme și de oameni deosebiți. Poate, într-un viitor necunoscut încă, pașii mei vor urma drumul Mexicului.
Acum câteva zile, ieșind la o cafea cu o prietenă și povestindu-i fascinată despre ultima mea lectură, primesc o recomandare din partea ei, cu convingerea că îmi va susține entuziasmul - restaurantul mexican El Torito.
Bineînțeles că intuiția ei a fost foarte bună. Așa că, mi-am luat familia și am hotărât să colorăm în stil mexican un prim weekend de primăvară (ca să ieșim puțin și din frenezia mărțișoarelor și inimioarele care sufocau Bucureștiul).
Atmosfera cu care ești întâmpinat când intri în restaurant te poartă în timp și în spațiu: înapoi la azteci și mayasi, piramide și păsări Quetzal, cuceritori spanioli și divinități, Sierra Nevada și Popocatepetl.
Toată istoria acestei țări se regăsește în temperamentul locuitorilor, în felul lor de a privi viața și în explozia de arome care le definește cultura.
A iubi un vulcani, probabil, chiar mai mult decât o dovadă de curaj. Poate ca există o logică în dragostea pentru vulcani. Așa cum există o logică în faptul că iubim mai mult viaţa după ce descoperim că o vom pierde. Octavian Paler, Caminante
Deși citisem pe site că restaurantul oferă și serviciu de livrare la domiciliu, dorința de a intra în atmosfera de fiesta a fost mai mare. Și nu am regretat deloc după - amiaza petrecută la ei, în ritmul muzicii vibrante și a poveștilor din îndepărtatul ținut hispanic.
Surprinzător a fost să aflăm că originalitatea mâncărurilor mexicane provine tocmai de la mixul de influențe primite de-a lungul veacurilor: de la porumbul mayasilor, la ardeiul iute, mierea și ciocolata aztecilor, de la grâul, usturoiul și animalele aduse de cuceritorii spanioli, până la influențele bucătăriei africane, franceze sau portugheze care s-au așezat, rând pe rând, peste tabloul mexican.
Dacă ți-am trezit interesul și ție, îi poți găsi pe pagina lor de facebook.
Iar pentru o lectură bună, îți recomand călduros însemnările lui Octavian Paler din jurnalul său, Caminante, împreună cu indemnul de a părăsi, din când în când, cotidianul gri.
Sursă foto:
http://eltorito.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu